Scurt istoric al satului Drăgănești

Se presupune că satul Drăgănești există încă din timpul lui Ștefan cel Mare (1437-1507).
În timpul domniei lui Iancu Vodă Sasul (1579-1582), se cunoșteau câțiva oameni din Drăgănești ca: Gorga, Nica, Zaharia, Andreica, care au participat ca martori la stabilirea hotarelor satului Oglinzi (erau folosiți bătrânii satelor din jur).
Primul document ce vorbește de satul Drăgănești datează din anul 1592, 10 ianuarie, din timpul domnitorului Aron Vodă care arată că satul Drăgănești a fost dat de domnitor în stăpânirea Mănăstirii Neamț.
Aceasta stăpânire a durat până în 1864 când, la reforma lui Cuza, au fost secularizate averile mănăstirești și împroprietăriți țăranii, desființându-se iobăgia. Au fost împroprietărite 64 de familii iar primul proprietar de moșie se spune că ar fi fost Drăgan, de la care vine probabil numele satului, care ar fi fost împroprietărit pentru faptele de arme. La 1894 în „Dicționarul geografic al județului Suceava" se arăta că în comuna Drăgănești din Județul Baia (Suceava), erau satele: Drăgănești, Pănurești, Ortăști, Giulești, Tonți, Șoimărești, Brusturi, Poiana Prisăcii și Cornilești. Satul Drăgănești avea 112 case și 462 locuitori din care 37 știau carte.